Ma aflu acum intr-un loc cu multa incarcatura emotionala , inca mai simt caldura trecutului dar nu deslusesc umbra sa fara un gram de lumina oferit de viitor. Pompez isteric in inima mortilor cu speranta ca voi mai simtii corpurile lor la fel de calde. Sunt inconjurat si acum de parfumul trecutului atat de viu si totusi devenit atat de alterat, de toxic incat as vrea ceva mai puternic si mai natural sa imi reconfigureze calea.
Dinou ,marea, ma ajuta sa scriu in nisip cu multa ardoare si nu ma previne asupra valurilor mari ce sterg cu putere profunzimea mesajelor.
De ce oare mai folosesc vechile labirinturi ce au avut mai multe solutii fara un drum castigator si nu incerc sa trasez unul pe parcursul calatoriei?
Nisipul ne ajuta doar sa masuram timpul ... marea ne ajuta sa stergem trecutul dar oare mesajul trimis pe mare intr-o sticla este mai putin riscant? Ma bucur ca apa spala mizeria, pacat ca cea interioara ramane toata viata si noi iubim atat de mult eticheta incat nu ne mai uitam la material.
Va las sa iubiti, sa dezveliti si sa traiti...iar daca soarele nu mai incalzeste luati o vodka si mergeti in cautarea lui...
