Fluturii, cum se misca, cum se distrug si cum ii creem!

Poate cele mai frumoase fiinte si totusi greu de atins, de palpat de adorat. Ai vrea sa ii atingi dar le frangi aripile , ai vrea sa le vorbesti dar urechile lor inteleg diferit limba noastra. Oare ce trebuie sa fac pt a avea certitudinea ca aceste creaturi nu vor suferii in viitor transformari odioase?
Oare cand frumusetea va ascunde doar gingasie nu si atrocitate, oare cand fluturele va renunta sa ma ajunga omida mancacioasa si fara scrupule, cand coloratura stridenta va anunta inocenta si nu otrava? Cand voi putea gusta din parfumul culorilor si nu din mireasma mortii..
De ce oare fluturii cat de superbi si inocenti sunt cad pe pamant atunci cand mor desii Dumnezeu le-a dat aripi sa se izbaveasca de trecut si sa ajunga la el?
Oare nu efortul de a fi izbavit este defapt pedeapsa ce o infruptam pe drumul catre iad?

Cine sunteti voi sa ma judecati pe mine?

Eu intodeauna am incercat sa va inteleg sau sa va iau ca atare dar nicioadata nu am dat cu pietre in ceea ce sunteti! Poate sunt eu un narcofag inrait dar intoadeauna mortii au spus povesti mai aproape de realitate si au avut si mai mult timp sa imi ofere ca sa-i inteleg.
Daca vreti sa va simt parfumul si sa merg dupa el pana cand ma simt pregatit sa va infrunt eu va sfatuiesc sa ma asteptati pt ca retin miroasul si pt mine toate aveti viata vesnica. Ati incercat intodeauna sa credeti ca atunci cand va miros folosesc multa menta pt ca parfumul vostru ma doboara si poate imi iau o usoara rezerva... Toatusi va spun ca voi pt mine intodeauna a-ti mirosit a iasomie si asta m-a atras, relaxarea si incordare pe care mi-o provocati m-a facut sa joc pe sarma la mare inaltime. Ma iubesc si va iubesc pt jocul asta magic pe care il facem impreuna si asta, face ca fiecare clipa sa merite traita.
Timpul este ceea ce faci din el si cred ca iubirea de trecut e ceea ce ramane din acest magic joc.
Vinul bun ramane cel vechi ... dar nu doresc sa imi gasesc succesul ca vinul :)

Scuze pt transa in care am intrat, dar am revenit acum!

Sunt aproape de finalul unei vacante frumoase ce mi-a dat prilejul sa ma relaxez! Cand am decis sa plec nu eram foarte entuziast, acum cred ca a meritat. Am invatat ca oamenii sunt asemanatori chiar daca vorbesc limbi diferite, au poate acelasi mers, aceeasi gestica doar ca fascinatia vizavi de unele persoane ne face sa le regasim in altele mult mai usor. De cate ori nu vi s-a intamplat sa treceti pe strada si de la distanta sa vi se para ca este un cunoscut? Déjà vu-ul ne mai urmareste uneori poate chiar generat de dorintele noastre. Pot sa va spun ca in ultima vreme noul a fost mai impunator decat vechiul dar conservatorismul meu a inceput sa lase sedimente. In final inca mai duc razboaie cu trecutul si conventii cu viitorul. Sunt pesimist in ce va urma dar ma gandesc ca iluziile distug mai mult un om decat realismul. Va las acum cu o intrebare ce ma macina... Oare exista episoade in serialul vietii pe care chiar nu am reusit sa le jucam sau l-am inversat si asta face ca ordinea fiecaruia sa creeze disensiuni? Si atunci de ce cautam o jumatate? Oare sa ne povesteasca episodul pierdut...