Poate cele mai frumoase fiinte si totusi greu de atins, de palpat de adorat. Ai vrea sa ii atingi dar le frangi aripile , ai vrea sa le vorbesti dar urechile lor inteleg diferit limba noastra. Oare ce trebuie sa fac pt a avea certitudinea ca aceste creaturi nu vor suferii in viitor transformari odioase?
Oare cand frumusetea va ascunde doar gingasie nu si atrocitate, oare cand fluturele va renunta sa ma ajunga omida mancacioasa si fara scrupule, cand coloratura stridenta va anunta inocenta si nu otrava? Cand voi putea gusta din parfumul culorilor si nu din mireasma mortii..
De ce oare fluturii cat de superbi si inocenti sunt cad pe pamant atunci cand mor desii Dumnezeu le-a dat aripi sa se izbaveasca de trecut si sa ajunga la el?
Oare nu efortul de a fi izbavit este defapt pedeapsa ce o infruptam pe drumul catre iad?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu