Libertate...pret, stare...oare?

De cateva zile sunt liber...nu mai am angajamente, nu mai am garduri laterale in drumul meu si pt. prima data sunt fericit de situatie. Am un drum lung si un rezervor mic dar cred ca e bine sa mai si impingi destinul dupa ce mult timp ai tot tras de el... ma bucur de o plimbare in parc, de un vin de casa si de soarele scump din noiembrie si asta inseamna sa fi pensionar. Nu am asteptari pt. ca atunci cand barca e pe val si marea e limita nu poti decat sa dormi si sa mirosi aerul proaspat. Care este pretul libertatii...inca este ieftin si merita... 8 ani de circ in spatii inchise, pline de dresori si custi si putine patratele dulci ca recompensa, evadarea iti da libertate si foame, dar pana la urma cu asta am platit si in 89... Va pupa un pelican care pt ceva timp nu mai vaneaza pt. voi ci doar pt el.

Trecutul imbracat si viitorul dezgolit...

Am ramas fara inspiratie, satul de razboaie si obosit de pasiuni, imi place sa spun ca am parcat in cel mai pustiu popas de cateva luni incoace, am avut momente in aceasta perioada cand ceva mai stergea praful si inca mai luminam dar nu atat de mult incat sa stralucesc. Am aflat ce insemna sa lucrezi in China si ca la fiecare nou-nascut iti scade valoarea. Traim intr-o societate care se chinuie sa ofere subzistenta si sa promoveze mediocritatea in incercarea de manipulare. Am devenit conflictual incercand sa schimb turma si am decis acum sa o acompaniez mai mult in tacere pana voi reusii sa reintru in fata. Cand ai consumat energie trebuie la un moment dat sa reintri in acumulare. Candva discutam despre oamenii stersi si cred ca acum am devenit unul, lumina ofera perceptie dar societatea a reusit sa o propage cum isi doreste si a devenit atat de orbitoare incat multi inchid ochii, asta am patit si eu, am inchis ochii , mintea si sufletul si am pus mana fara sa vreau pe umarul necunoscutului. Aud de cuvantul criza foarte des si sunt constiet ca exista o criza de umanitate, de demnitate, de bun simt, de respect si in ultimul rand una financiara pentru ca celelalte nu exista. Au trecut 5 ani de cand schimb cuvintele in bani si ma intreb sincer daca un bun vanzator poate sa mai cumpere ceva fara sa analizeze modalitatea de vanzare. Nu mai reusim sa vindem si cu o parte din suflet, prea egoisti am ajuns... Va las cu promisiunea sa revin mai des pe aici....sa speram ca 2014 mai are multe de spus ...cuvintele sunt totul...atentie la expunere. Pentru prima data cand va recomand un film...

Tipetele asurzituare ce mi-au inghetat gandirea...o veche postare nepublicata

Ma gandesc la ultima perioada a vietii mele, am incetat sa mai scriu in toata nebunia asta de tipete necontrolate, am ajuns un soldat care nu doreste sa moara sub comanda unui nebun, care isi da seama ca in viata nu nebunia vizibila este cea periculoasa ci cea ascunsa, realizez ca defapt acolo unde exista frecare exista si tocire si asta ma ingrijoreaza. Am tot indreptat hartii mototolite dar nu mai am curaj sa le mai ridic, in ultimul timp masinile de fum s-au oprit si am inceput sa deslusesc nimicul, cat de palpabil se simtea in trecut. Simt un 2013 care nu e caracterizat prin fatalitate ci prin renastere, o renastere din cenusa cu un aluat nou. Astept liantul de intarire, eu mai am putin de strans la vechile caramizi...am strans piese de lego si acum timpul si oamenii le-au demontat, anul viitor cu ajutorul vostru sper sa le configurez pe inaltime

Focul, de la caldura la cenusa

Nu am mai scris de ceva timp, inca mai incerc sa inteleg daca inspiratia a lipsit sau alergatura groaznica in iuresul vietii, ma gandeam acum la viata mea din trecut si la cat de pasionat eram de scris si de contemplare si cat de pragmatic am devenit in ultimul timp si mi-am dat seama ca trebuie sa ma fortez sa revin. Exista o perioada cand punem intrebari si episoade cand doar asteptam raspunsuri, e trist cand nu mai vrem nimic ci doar inaintam dezamagiti intr-un razboi considerat pierdut. Eu ma simt acolo, multe cadavre, mult fum si nimic frumos in zare, astept o lumina din anumite parti dar fara credinta unei reale sperante, ca un cersetor in plina criza cu vise inalte. Intorc capul din cand in cand in incercarea de a ma redescoperii dar umbra e nedefinita si inca ma mai zbat cu vise grele si alegeri proaste. Am niste obiective in acest an care le ajustez zilnic si ma intreb daca nu cumva o fac pt ca nu mai cred in mine atat de mult ca sa le mai consider realizabile.... Todeauna am fost un admirator al focului si prietenii imi recunosc aceasta patima, ma intreb daca nu cumva procesul vietii este ca cel al unui foc, strangem sentimente,esente tari, dar si hartie ce zboara dupa prima flacara, ulterior ne aprindem puternic si emanam caldura si putere ca apoi sa mocnim plini de durere clipele de amintire. Ce faci cand in jurul tau arde si trebuie sa alegi ce salvezi? Ce faci cand o parte din tine e cenusa...si totusi focul ti-a placut? http://lyricstranslate.com/ro/Vuela-Alto-Vuela-Alto.html Pt ca versurile sunt extraordinare

Craciunul de conjunctura sau de suflet

Am revenit cu ocazia Craciunului cu ganduri mai bune, am decis sa mananc salata cu mult otet si sa reintregesc gasca, am ales sa iau o pauza din a judeca oamenii si ii voi privi ca o natura moarta. Ma bucur ca sunteti acolo ca un tablou de pret care nu mai reflecta realitatea. Am devenit propriul Mos Craciun plin de griji dar care zambeste din suflet cand ofera ceva dar se simte pustiit cand se termina Craciunul. Ma bucur ca inca mai castig companioni de drum si ca mai mult ca niciodata mi-am propus sa schimb nota discursului. Am speranta ca 2013 sa fie un an plin de impliniri si schimbari. Am senzatia ca este sfarsitul unei perioade si inceputul alteia si cred ca cineva acolo sus ma iubeste pt ca a reusit sa imi daruiasca atat de multa rabdare si dragoste infinita pt a putea intelege si ierta dupa fiecare lovitura. A fost un an in care am luptat cu toata puterea pt a pastra steagul deasupra ruinelor si a fost anul in care am aflat cat de important e teatrul in lupta pt banii de bilete. Am inceput sa apreciez mai mult zacusca si incerc sa tin mai departe pofta de carne si sper ca in 2013 sa redevin un om cu greutate doar in sensul figurat. Va doresc un Craciun fericit si un an mai bun!

Vacanta, banii si cu anii

Am revenit dupa ceva timp sa povestesc, poate acum doar pt cititori ramasi... Beau un vin alb sec, care nu ma caracterizeaza si planuiesc un concediu sumar care mai mult sa puna in antiteza clima decat gandurile. In tot acest timp am trait clipe de ura, agonie si extaz dar nimic care sa ma inspire, am devenit fad si obosit, am generat lupte pe care nu doresc sa le duc si unele tratate de pace asumate prea usor. Sunt in concediu in acest moment si poate asta ma atrage sa mai scriu...am fost in ultimul timp intepat ca un caine turbat doar de dragul circului dinaintea mortii. Acum ma gandesc la libertatea pasarii ce o copiam odata; Unde vulturul a devenit gaina? Doresc sa simt briza marii si aerul muntelui ce ma poate ajuta sa intind iarasi aripile. Voi trece reiterand meleagurile vechi dar care au adus si bucurii si sper ca la revenirea in prezent sa fiu mai intarit. Peisajele ne ofera filme din trecut a caror actori au disparut dar care sunt greu de inlocuit, parca sunt pe Titanic si alcineva trebuie salvat...mai intind mana...? Oare lacatul inimii are o singura cheie? In final trebuie cineva sa aiba rabdarea sa-l sparga sau sa deseneze dintii folosindu-se de memoria mea?.... Va las in negura noptii,cautand in taina sorti si crezad ca poate odata, totul se va deslusi indata si ma va lasa sa zbor, sus pe coama norilor, sa descopar visu meu, harazit de Dumnezeu...

Piatra urmareste omul cand mintea e neputincioasa

In ultima vreme viata mi-a aratat ca frica de intuneric creeaza disperare, oamenii ce nu reusesc sa inteleaga oameni in neputinta lor ridica pietre. De cate ori nu ati intalnit indivizi care daca nu va inteleg va judeca cu pietre. Inteligenta unui om se regaseste in puterea de convingere ca piatra distruge jocul nu creeaza intrebari. Cand stacheta este coborata la instinct ratiunea ia pauza, cand mana apuca piatra omul devine animal. Si totusi de ce piatra a schimbat unele regimuri si nu cuvantul? Asta oare pt ca in suferinta gandirea infloreste? Oare ranile dau timp ratiunii... Am o multime de intrebari asta pt ca democratia este un atuu al cuvantului dar reglemetarea derapajelor ei se realizeaza cu piatra. Mintea infloreste in captivitate si dispare in situatii tensionate rapid cand ragazul nu mai exista. Zi de zi ascult povesti din partea oamenilor cu expuneri cetoase si ma intreb daca nu cumva legat la ochi si auzind voci din toate partile nu te lovesti de ziduri si ulterior dupa multiplele contuzii ne dam seama ca ceata se depune in vaii si poate doar trebuia sa ridicam privirea si sa ignoram urechile ca sa vedem realitatea. Cainele intai aude apoi miroase...oamenii din pacate doar aud si latra... Va las cu instinctul in cautarea ratiunii si nu mai miscati pietrele ca veti genera aluviuni

Multumesc!

Azi am realizat ca cel mai important lucru este sa stii sa multumesti, sa apreciezi un gest si sa faci pe cineva sa fie multumit ca a facut un gest. Doresc sa multumesc tuturor care au reusit sa vada sclipirea nu praful ce o umbrea, celor ce mi-au oferit umbrela pe timp de ploaie si au inteles de ce o folosesc si cand soarele este puternic. Multumesc stelutelor ce mi-au oferit sansa sa creez o alta constelatie in iulie si multumesc si celor care au parasit cerul in noiembrie pt ca mi-au lasat un orizont mai clar si un drum mai liber catre zare. Sunt recunoscator tuturor pt ca raul si binele a reusit sa creeze in mine un semafor si ma bucur ca acum intru in 2012 pe un drum cu sens unic.
Va doresc ca viata sa presare doar umbre de insatisfactie si contur de succes in anul ce vine!
Oamenii au reusit sa schimbe formele de relief dar nu subestimati natura pt ca ea ne poate nivela pe toti.
Va pup!

Vinul de la betie la otet

Am sa va povestesc depre colectia mea de vinuri, o colectie pe care am considerat-o extraordinara, am considerat ca in ea se regasesc vinuri aparte cu indicatii geografice bine definite dar nu a fost asa.
Am pregatit o petrecere cu vinul din colectie si am fost profund dezamagit cand am descoperit ca in multe din sticle era otet si in tot acest timp am crezut ca taria continuta si amintirile legate de culesul vinului dar si de intregul proces de transformare ma va face mai fericit de fiecare data cand voi deschide una. Dar se pare ca am strans mult otet dar nu mai am pofta de salata asa ca am decis sa il arunc.
Acum prefer vinul proaspat ce nu te lasa sa astepti si ofera cliepei un gust mai palpabil.
In ultima perioada ma bucur de ospaturile oferite colocvial si sunt dispus sa petrec in fiecare toamna cu un suflu nou.
Nu mergeti dupa mine daca nu stiti unde ma indrept, eu am obosit sa ofer argumente pentru fiecare actiune iar timpul este extrem de pretios.

Poate a-ti crezut ca am disparut :)

Nu am plecat din scena ci doar am trait prea intens ca sa mai am si timp de scris, am avut parte de scene frumoase, m-am integrat in ele si am zambit mai mult. Am uzat de timpul liber si am ajutat economia sa prospere in fiecare weekend. Iau lucrurile cu intensitatea lor fara sa mai cantaresc.
Azi am avut parte de evenimente frumoase, in sinea mea mi-am dat seama ca nu voi fi ca ceilalti dar asta nu inseamna ca Dumnezeu nu are rezervate lucruri frumoase si pt mine , am realizat ca fiecare vale iti da o stare euforica pana iti dai seama ca ai cazut si fiecare deal satisfactia ca ai reusit. Imi place negrul in contrast cu alb pt ca eu sunt singurul ce nu m-am aflat niciodata la mijloc si am trait intens fiecare culoare. Este un rezumat despre trairi, despre viata.
Am reusit fata de altii sa fiu dual total, am reusit sa traiesc prin tot ce ma inconjoara. Am renuntat sa ma judec mizeria de pe parchet cand tavanul poate fi atat de alb.
Fiecare sufera la un moment dat, trist este ca suferinta dureaza momente iar fericirea clipe, asa ca am decis ca suferinta sa aiba clipe in viata mea. Ani de zile am trecut pe langa oameni descompusi de viata pana la instinct si am incercat sa ii ridic la ratiune, acum imi place viata cu fauna. Hranesti animalul pt ca iti place compania sa si voi continua sa fac asta pt propriul meu amuzament dar niciodata nu voi mai dormii cu tigrul in brate crezand ca toate felinele sunt lafel.

Am devenit dependent de viitor, contine un trecut cu interfata schimbata si un antivirus mai bun!

Alerg dupa umbre cautand soarele!

Ma aflu acum intr-un loc cu multa incarcatura emotionala , inca mai simt caldura trecutului dar nu deslusesc umbra sa fara un gram de lumina oferit de viitor. Pompez isteric in inima mortilor cu speranta ca voi mai simtii corpurile lor la fel de calde. Sunt inconjurat si acum de parfumul trecutului atat de viu si totusi devenit atat de alterat, de toxic incat as vrea ceva mai puternic si mai natural sa imi reconfigureze calea.
Dinou ,marea, ma ajuta sa scriu in nisip cu multa ardoare si nu ma previne asupra valurilor mari ce sterg cu putere profunzimea mesajelor.
De ce oare mai folosesc vechile labirinturi ce au avut mai multe solutii fara un drum castigator si nu incerc sa trasez unul pe parcursul calatoriei?
Nisipul ne ajuta doar sa masuram timpul ... marea ne ajuta sa stergem trecutul dar oare mesajul trimis pe mare intr-o sticla este mai putin riscant? Ma bucur ca apa spala mizeria, pacat ca cea interioara ramane toata viata si noi iubim atat de mult eticheta incat nu ne mai uitam la material.
Va las sa iubiti, sa dezveliti si sa traiti...iar daca soarele nu mai incalzeste luati o vodka si mergeti in cautarea lui...

Bule de sampanie pt realizari viitoare!

Am deschis o sampanie... nu stiu inca daca pt gust sau pt alcool, asta poate viitorul imi va spune!
Acum as putea analiza doar ce a trecut... am parasit vechiul decor ce imi ocupa jumatate din viata cu un altul, mai frumos, mai relaxant dar schimbarea nu a fost rapida si nici usoara.
Am intalnit personaje noi pe aceasta noua scena si profiluri vechi! Am simtit ca muntele izbit de multe cutremure incepe sa se simta mai mic, mai erodat si ca valurile vietii sapa vai adanci.
Ma bucur ca totusi am plecat de la o arsita teribila si am gasit un loc cu putina iarba. Inca nu ma asez foarte bine in pielea noului actor, inca scenariul are multe neclaritati dar sper ca in 30 oct anul acesta sa zambesc la fel de frumos ca acum 2 ani. Daca am castigat ceva din intreruperea vechiului serial ramas fara prea multa audienta as spune ca increderea in mine.
Daca ma uit in urma vad oameni care ma aproba tacit si m-au urmat... asta ma face un vizionar.
Va multumesc tuturor care mi-ati spus ca nu voi primi roluri in toate piesele vietii dar tine de mine sa fac din cele in care joc cele mai bune din viata.
Oare pe ce planuri schimbarea este daunatoare?

Fluturii, cum se misca, cum se distrug si cum ii creem!

Poate cele mai frumoase fiinte si totusi greu de atins, de palpat de adorat. Ai vrea sa ii atingi dar le frangi aripile , ai vrea sa le vorbesti dar urechile lor inteleg diferit limba noastra. Oare ce trebuie sa fac pt a avea certitudinea ca aceste creaturi nu vor suferii in viitor transformari odioase?
Oare cand frumusetea va ascunde doar gingasie nu si atrocitate, oare cand fluturele va renunta sa ma ajunga omida mancacioasa si fara scrupule, cand coloratura stridenta va anunta inocenta si nu otrava? Cand voi putea gusta din parfumul culorilor si nu din mireasma mortii..
De ce oare fluturii cat de superbi si inocenti sunt cad pe pamant atunci cand mor desii Dumnezeu le-a dat aripi sa se izbaveasca de trecut si sa ajunga la el?
Oare nu efortul de a fi izbavit este defapt pedeapsa ce o infruptam pe drumul catre iad?

Cine sunteti voi sa ma judecati pe mine?

Eu intodeauna am incercat sa va inteleg sau sa va iau ca atare dar nicioadata nu am dat cu pietre in ceea ce sunteti! Poate sunt eu un narcofag inrait dar intoadeauna mortii au spus povesti mai aproape de realitate si au avut si mai mult timp sa imi ofere ca sa-i inteleg.
Daca vreti sa va simt parfumul si sa merg dupa el pana cand ma simt pregatit sa va infrunt eu va sfatuiesc sa ma asteptati pt ca retin miroasul si pt mine toate aveti viata vesnica. Ati incercat intodeauna sa credeti ca atunci cand va miros folosesc multa menta pt ca parfumul vostru ma doboara si poate imi iau o usoara rezerva... Toatusi va spun ca voi pt mine intodeauna a-ti mirosit a iasomie si asta m-a atras, relaxarea si incordare pe care mi-o provocati m-a facut sa joc pe sarma la mare inaltime. Ma iubesc si va iubesc pt jocul asta magic pe care il facem impreuna si asta, face ca fiecare clipa sa merite traita.
Timpul este ceea ce faci din el si cred ca iubirea de trecut e ceea ce ramane din acest magic joc.
Vinul bun ramane cel vechi ... dar nu doresc sa imi gasesc succesul ca vinul :)

Scuze pt transa in care am intrat, dar am revenit acum!

Sunt aproape de finalul unei vacante frumoase ce mi-a dat prilejul sa ma relaxez! Cand am decis sa plec nu eram foarte entuziast, acum cred ca a meritat. Am invatat ca oamenii sunt asemanatori chiar daca vorbesc limbi diferite, au poate acelasi mers, aceeasi gestica doar ca fascinatia vizavi de unele persoane ne face sa le regasim in altele mult mai usor. De cate ori nu vi s-a intamplat sa treceti pe strada si de la distanta sa vi se para ca este un cunoscut? Déjà vu-ul ne mai urmareste uneori poate chiar generat de dorintele noastre. Pot sa va spun ca in ultima vreme noul a fost mai impunator decat vechiul dar conservatorismul meu a inceput sa lase sedimente. In final inca mai duc razboaie cu trecutul si conventii cu viitorul. Sunt pesimist in ce va urma dar ma gandesc ca iluziile distug mai mult un om decat realismul. Va las acum cu o intrebare ce ma macina... Oare exista episoade in serialul vietii pe care chiar nu am reusit sa le jucam sau l-am inversat si asta face ca ordinea fiecaruia sa creeze disensiuni? Si atunci de ce cautam o jumatate? Oare sa ne povesteasca episodul pierdut...