Piatra urmareste omul cand mintea e neputincioasa

In ultima vreme viata mi-a aratat ca frica de intuneric creeaza disperare, oamenii ce nu reusesc sa inteleaga oameni in neputinta lor ridica pietre. De cate ori nu ati intalnit indivizi care daca nu va inteleg va judeca cu pietre. Inteligenta unui om se regaseste in puterea de convingere ca piatra distruge jocul nu creeaza intrebari. Cand stacheta este coborata la instinct ratiunea ia pauza, cand mana apuca piatra omul devine animal. Si totusi de ce piatra a schimbat unele regimuri si nu cuvantul? Asta oare pt ca in suferinta gandirea infloreste? Oare ranile dau timp ratiunii... Am o multime de intrebari asta pt ca democratia este un atuu al cuvantului dar reglemetarea derapajelor ei se realizeaza cu piatra. Mintea infloreste in captivitate si dispare in situatii tensionate rapid cand ragazul nu mai exista. Zi de zi ascult povesti din partea oamenilor cu expuneri cetoase si ma intreb daca nu cumva legat la ochi si auzind voci din toate partile nu te lovesti de ziduri si ulterior dupa multiplele contuzii ne dam seama ca ceata se depune in vaii si poate doar trebuia sa ridicam privirea si sa ignoram urechile ca sa vedem realitatea. Cainele intai aude apoi miroase...oamenii din pacate doar aud si latra... Va las cu instinctul in cautarea ratiunii si nu mai miscati pietrele ca veti genera aluviuni