Despre ce ma surprinde, despre viata pe care o inteleg si cea pe care trebuie sa o accept!

A trecut iar ceva timp in care am trait, analizat si discutat despre viata, cum este ea si cum ne surprinde pas cu pas. 

In seara asta vreau sa vorbesc despre "a daruii" acum dupa sarbatoarea Craciunului, despre ce inseamna, cum se poate manifesta actiunea si cate forme poate sa aiba.
Doresc sa incep cu o poveste din metroul Bucurestean, statia universitate. S-a intamplat acum o luna cand o fata m-a abordat pt a-mi cere 8 lei ca sa isi cumpere biletul catre casa, zicea ca ar locuii in Timisoara, am oferit acestei fiinte banii fara ezitare deoarece ma gandeam ca indiferent daca eram pe o scena improvizata ca un actor episodic de ocazie sau in fata unei situatii reale daca as fi mers in acest caz pe generalizare probabil treceam pasiv pe langa ea.

Cred ca fiecare merita o sansa si ca nu exista stereotipuri, oamenii fiind unici. Daca in viata ne creem singuri porti s-ar putea ca lumina sa fie umbrita de ele iar timpul sa rugineasca lacatele lor! Acesta e un fel de a daruii si poate cel mai usor pt unii, celalalt este a-ti oferii sufletul, iar acesta desii este o raritate am descoperit ca sunt putini cautatori de colectii rare si care pot face diferenta intre fals si autentic, intre ceea ce pare si ceea ce este.
Cauti valori doar daca aspiri la ele si ai niste repere, altfel ele sunt greu de recunoscut si vor trece pe langa tine. Oamenii prefera sa fie mai animale acum ca niciodata, instinctul este tot ce mai ghideaza pe multi, doar ca pt a cauta trufe mai este nevoie si de ratiune. Degeaba cainele gaseste trufa daca nu cunoaste care a fost afectata de otrava altora purtata de vant.

Sunt in prezent in asteptare, ceasul merge dar eu stau de ceva timp si doar il privesc, par neputincios la acest teatru al absurdului care nu are reguli dar care judeca esecurile.
Ce ne face sa daruim si ce insemna a daruii? Ce asigura stabilitatea intr-o relatie: actul de donatie sau cel de vanzare cumparare?

Eu postez pentru eliberarea mintii si rescrierea ei cu ajutorul vostru!

Revin cu o postare legata de valorile pe care le urmam si falsa intangibilitate afisata de unii! Si eu am crezut ca anumite valori trebuiesc pastrate pana cand nu mai te regasesti ca fiinta dar observand ca succesul si valorile pot fi antagonice incerc acum sa renunt la o parte din valori pt a fi comercial. Bunatatea , afectiunea si increderea sunt cateva valori ce incep sa dispara ele fiind pt multi oamenii cuvinte fara continut. Lumea se misca repede, sufletul se adapteaza greu si deci ca sa ti pasul trebuie sa renunti la el. Pragmatismul este la cote inalte .... banul a reusit sa cumpere si suflete, totul este de vanzare la taraba intr-o licitatie continua in care nu conteaza cine pulseaza.

Cand totul este de vanzare singurul lucru care conteaza este cat de bine arata ambalajul.

In consecinta vanati banii iar ei vor vana pt voi tot ce va doriti dar sa va asumati ca se pot lichida si ca va pot lichida!.

Ma simt ca firul de iarba in bataia vantului!

Dupa un weekend extraordinar in care m-am simtit mai tanar si mai inconstient am realizat ca pot fi comparat cu firul de iarba ce se roaga pt soare dar de multe ori cand acesta apare il usuca , isi doreste un pic de umezeala dar cand primeste picaturile sunt prea multe si il coplesesc si totusi asteapta ziua perfecta cand soarele si apa il vor mangaia cu ajutorul vantului intr-o armonie perfecta! Astept sa traiesc , astept sa mor, astept o certitudine ce nu va venii niciodata...

 Cand ai renuntat sa mai crezi in oameni si stertipurile sunt evidentiate peste tot, sufletul nu mai simte ci doar recunoaste povesti. Oamenii se aseamana dar undeva inauntru o lupa poate distinge diferenta dar trebuie sa ai parte de cateva conditii: Sa lasi mintea sa se apropie ca o lupa si sa faci persoana sa ramana nemiscata parc-ar fi electrizata si atunci poti descoperii adevarata valoare a omului!

Oare nordul se va schimba vreodata sau ma voi simtii tot timpul un muschi pe coaja unui pom?

Umbrele de langa noi!

Oamenii pe langa care trecem sunt conturati de voce, mimica si gestica, toate acestea tradeaza tipologii. Caracterul si inflexiunile vocii unui om pot contura particularitatile , aspiratiile si stilul de viata.  De 10 ani ma chinui sa analizez oamenii dupa ce poarta, gesturile pe care le fac, felul in care se exprima. Am avut momente cand am renuntat sa mai scriu file in dosarul fiecaruia datorita faptului ca pt ai cunoaste trebuie sa treci si tu prin viata lor si asta te schimba in momentul in care perspectivele din care poti privii un om sunt mai multe, asta provoaca septicism ce nu lasa loc la apropieri rapide si timpul acordat intelgerii poate fi daunator relatiei. Omul este comparabil cu elementele unei multimi, un om avand intodeauna elemente comune cu alte multimi (oameni). Dar pastrand caracteristici proprii generate de factori externi.
Va las acum in analiza discursului si a umbrelor de langa noi...

Pt un om care a revenit la valorile rare!

In ultimul timp am tot fost prins in mirajele vietii , am alergat prin desert ca un nebun epuizand-mi toate resursele pt vise. Acum incerc sa trag concluzia ca viata toata este un mare miraj , o alergatura continua de la o oaza la cealalta si singurul lucru pe care il putem face este sa ne pastram intodeauna un bidon de apa chiar daca in fata avem impresia ca zarim un lac! Este trist sa vezi cum fiecare incearca sa stea in umbra ta pt o mai buna protectie dar nimeni nu e dispus daca cedezi sa iti ofere bidonul sau. Ceva in final m-a trezit , o ultima ramasita de apreciere fata de mine m-a facut sa imi reconfirm valorile ce le regaseam pana nu demult in aprecierea altora. Acum sunt eu cel ce intelege dar nu roaga a fi inteles, cel ce judeca dar nu lasa loc de recurs!
Va las cu o piesa buna:

Cand te consideri un munte nu inseamna ca poti oferii doar primejdii...

Sunt pesimist pt ca observ teama din ochii oameniilor ce doresc sa exploreze muntele dar se lovesc de liane si renunta la cautarea apei pure din sufletul sau. Imi pare rau daca nu am prea multe poteci dar am considerat ca doar voi le puteti creea si mentine. Acum nu mai tanjesc dupa simpliatea altora ci ma bucur de complexitatea mea.
Privesc la lucruri simple si nu le inteleg pt ca aceste lucuri simple sunt degenerate pt mine. De ce atractia ne afecteaza viata atat de mult incat sa schimbam totul?
Merita sa fi piatra sau nisip?

Pentru ceea ce sunt am fost si nu voi uita!

Scriu dupa ceva timp pt ca nu am avut timp sa ma opresc, poate ati crezut ca am renuntat la scris dar nu e asa! Scriu zilnic si rescriu pt ca nu imi place ce scrie pe foaie sau poate pt ca inca nu am inteles care din valorile mele ar merita urmate. Pentru ca iubesc traiesc si nu mai pun intrebari... Sunt cu lume buna si cu ganduri asemanatoare... Am aflat ca m-am schimbat desii am crezut ca sunt o piatra aruncata in drum pt ca ceilalti sa treaca peste ea cu indiferenta , poate cu ura sau pur si simplu doar cu intrebarea: Ce a fost asta? Acum vad ca totusi m-am sfaramat si poate m-am mai rotunjit sper ca poate rotunjimea asta sa fie una de bun augur si nu una care sa defineasca un om sters. Imi pare rau daca in aceasta viata de pana acum am pierdut valori rare in favoarea celor comune dar fericirea o gasesti in lucruri mici!

Am revenit pt oameni, clipa si viata!

A trecut ceva timp de cand mintea mea nu s-a mai oprit sa rumege ci doar a trait ....

Ma opresc acum dupa o seara caniculara cu o bere rece si incerc sa mai astern niste cuvinte intr-o lume in care fiecare reprezinta o poveste,... de succes sau doar de viata.

Povestea mea intodeauna a fost una in rama si asta pt ca voi apareti de multe ori neprevazut...

In toata lumea asta ce alearga pt banii eu caut sa valorific ce a lasat natura , valorile adevarate pt mine sunt cele care nu le poti estima o valoare.

In rest iubesc mai mult oamenii care au ram-ul mare si hardul mic decat cei care stiu doar citate si nu au auzit de concepte....

Pentru ca vad petele dar uneori le pastrez pentru amintiri!

E plin de oameni murdari si cateodata ii lasam atat de aproape incat ne murdaresc si pe noi iar cei curati lasa doar parfum ce se pierde...
Ma uit la unii din voi care au fete de ingeri si urme de smoala daca nu cumva ati facut vr-un pact jos sa mai aduceti cativa!
Multi m-au vandut dar pana sa ajung pe cruce drumul e lung...
A inceput sa imi placa la nebunie furtuna, privita dincolo de geam cu un pahar de whiskey in mana!
Nu imi plac citatele dar voi incheia cu unul: "Ce usor se schimba cineva din pradator in prada si ce repede este luata placerea de la unii si data altora" Marquis de Sade

Pentru ca a fi in umbra e mai safe!

Azi ma gandeam daca merita sa fi public sau nu? Toata viata de pana acum am avut o viata publica si nimeni nu a apreciat stilul asta! Am invatat ca e o lume plina de actori si ca cel mai tare e regizorul dar mi-a placut sa fac parte din public.
Acum mi-am dat seama ca publicul este defapt o alta scena, dar in care nimeni nu aplauda sau hiuduie ci doar sosoteste.
Daca viata e un joc atunci sa jucam... si sincer daca iau studiul din sala si cel de pe scena s-ar putea sa iasa un scenariu bun, dar oare merita sa va educ eu in teatru?
Daca nu ati descoperit statuia din mine inseamna ca nu ciopliti cum trebuie...
Stiu ca aurul din oameni este greu de gasit dar eu nu folosesc cianura ca sa aflu valoarea ascunsa a omului ci doar timp si cuvinte....
Daca distrugi ca sa vezi rezistenta nu vei mai putea admira creatia oricate pareri de rau ai avea dupa
Va las in lumea voastra unde teatrul nu creeaza ci doar distruge...

Pt ca 5* inseamna sa dresezi oamenii sa iubeasca cu adevarat!

Azi va scriu dintr-o locatie magica unde oamenii sunt acolo pt a-ti reface zambetul! Nu este o particica din rai ci pur si simplu un Hotel de 5* unde crezi ca toata lumea te cunoaste de ceva timp si te respecta pt ceea ce esti! Cand esti aici nimic nu mai conteaza... Simt ca pot zbura
Cat despre acasa , daca mai stau mult pe aici s-ar putea sa definesc aici acasa... Pana la urma acasa spui acolo unde te simti bine, esti apreciat si te regasesti!
Sa nu imi veniti cu texte ca banul face lumea sa zambeasca pt ca nu cred ca cinismul si pragmatismul poate fi atat de bine camuflat. Si daca este inseamna ca asta este adevaratul profesionalism! Daca stii sa ceri intodeauna vei primii..
Va las in lumea voastra rea si plina de complicatii inutile....Va pup!!!

Pentru ca ma simt bine :))

Am decis sa schimb un pic exprimarea in una pozitiva si va spun ca am inceput sa traiesc viata asa cum vine...zi dupa zi. E surprinzatoare pe post de spectator deoarece regia si scenariile nu le cunosti decat la finalul piesei si pana la urma am renuntat si la aplauze daca bisurile sunt doar de complezanta.
Valoarea unui om cred ca se regaseste in rabdarea cu care asculta lumea...
Culoarea vietii cred ca ne atrage, nu simplitatea ei!
De aceasta data nu mai am intrebari pt voi... nu pentru ca am raspunsuri ci doar pt ca accept ca intodeauna un pic de mister si intuneric face totul mai palpitant!

Unii oamenii sunt facuti pentru moment altii pt viata

Cand iti dai seama care e pentru care? Sau pur si simplu mai bine imparti seminte la toti si vezi unde infloreste planta?
In final ma iubesc pe mine pt felul in care simt, ofer si traiesc si nu intentionez sa ma schimb. Va iubesc pe toti cu aceeasi pasiune cu care va urasc si daca nu as face asta unii din voi nu ati avea nici o valoare.

Marea a ramas doar in departare...Muntele pare acum m-ai aproape!

Exista pasiune in cuvinte?... 30 aprilie seara poate parea ramasita unei luni dar pt mine a fost continuarea unui august in care am revizuit un dosar si am creat unul nou cu cateva file ce pare ca inca a ramas deschis... Nu vreau sa anticipez viitorul pt ca totul este extrem de incert...
Poate devenii un colaj din trecut acum autentic? Si daca da oare actorul de curand va fi uitat?

O revenire pt iubitorii de cuvinte...

Plec la mare, nu stiu daca e spirit de turma sau pur si simplu doar nevoia mea de alt decor..vreau sa ma departez de amintiriile de aici si sa ma reunesc cu cele de acolo
Ma simt mai batran pt clipa dar mai tanar pt moment si sper sa reusesc sa uit lucrurile neclare.
Este instinctul mai puternic decat ratiunea ?

O discutie cu un vechi prieten...

Aseara incercand sa imi vindec o parte din gandirea bolnavicioasa, am sunat un prieten!
Am trecut la analiza pieselor pentru a descoperii de ce imaginea a devenit neclara...
Dupa o lunga discutie in care eu am folosit teatrul abstractului am primit un raspuns extraordinar de simplu si usor de acceptat daca nu mai am problema in fata:
Daca televizorul are o piesa stricata, in lumea de azi nu mai stai sa cauti piesa si sa o schimbi ci doar pur si simplu cauti alt televizor care speri sa dureze mai mult. Ii multumesc personajului drag pt exprimarea simpla si la obiect si sper ca scenariul ei sa il pot juca si eu in viitor!
Au oamenii azi mai putina valoare decat inainte? Si asta pt ca sunt mai multi sau pt ca se strica mai repede?

Cuvintele au revenit...dar sterse

Azi dupa o seara in care am incercat din rasputeri sa fiu rational am ajuns la concluzia ca desii mijloacele de comunicare au devenit din ce in ce mai avansate, claritatea si profunzimea se pierd lasand loc la interpretari... Unde este incarcatura din cuvinte? De ce unii oameni vor a fi intelesi fara a se alinia la standardul comunicarii?
Am trecut peste fuga actorului, parfumul s-a estompat si viata isi continua cursul pt ca nu ma pot oprii prea mult cand totul se misca repede si multe din intrebarile vietii sunt sterse...
Cand cuvintele nu pot fi rostite libajul trupului poate fi la fel de clar?

Incep prin analiza tacerii

Am creat acest blog pt a intelege mai mult oamenii si uneori lipsa de contur a unora...
Azi ma simt mai spectator ca oricand la aparitia unui scenariu pe care nu il pot anticipa , cu totii traim frica de necunoscut in anumite momente si fascinatia oferita de incertitudine!
Cand esti fericit totul e mai simplu si mai usor dar oare mai profund?
Este tristetea cea care scoate la iveala valoarea unui om?
Poti iesii dintr-o piesa a vietii dupa doar doua acte senzationale crezand ca nimeni nu isi va pune intrebarea de ce ai facut-o? Acesta este problema cu care ma confrunt in acest moment, un actor care a lasat doar parfum, zambet si tacere...