Am creat acest blog pt a intelege mai mult oamenii si uneori lipsa de contur a unora...
Azi ma simt mai spectator ca oricand la aparitia unui scenariu pe care nu il pot anticipa , cu totii traim frica de necunoscut in anumite momente si fascinatia oferita de incertitudine!
Cand esti fericit totul e mai simplu si mai usor dar oare mai profund?
Este tristetea cea care scoate la iveala valoarea unui om?
Poti iesii dintr-o piesa a vietii dupa doar doua acte senzationale crezand ca nimeni nu isi va pune intrebarea de ce ai facut-o? Acesta este problema cu care ma confrunt in acest moment, un actor care a lasat doar parfum, zambet si tacere...
Cea mai mare bucurie exista in noi insine, nu trebuie sa o cautam la altii, putem sa o impartasim cu cei dragi noua si daca ei ne raspund la fel ne putem declara fericiti. Exista situatii cand nu se intampla acest lucru dar asta nu trebuie sa ne supere atat de tare incat sa devenim tristi. Tristetea poate genera valoare din punct de vedere artistic,valoarea umana este data de felul in care putem trece peste momentele mai putin placute din viata noastra. Cred ca oamenii inteleg si iubesc mai usor oamenii veseli si plini de viata.
RăspundețiȘtergere