In ultimul timp am tot fost prins in mirajele vietii , am alergat prin desert ca un nebun epuizand-mi toate resursele pt vise. Acum incerc sa trag concluzia ca viata toata este un mare miraj , o alergatura continua de la o oaza la cealalta si singurul lucru pe care il putem face este sa ne pastram intodeauna un bidon de apa chiar daca in fata avem impresia ca zarim un lac! Este trist sa vezi cum fiecare incearca sa stea in umbra ta pt o mai buna protectie dar nimeni nu e dispus daca cedezi sa iti ofere bidonul sau. Ceva in final m-a trezit , o ultima ramasita de apreciere fata de mine m-a facut sa imi reconfirm valorile ce le regaseam pana nu demult in aprecierea altora. Acum sunt eu cel ce intelege dar nu roaga a fi inteles, cel ce judeca dar nu lasa loc de recurs!
Va las cu o piesa buna:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu